Interviu : Animal X: Am avut tupeul să luptăm!

Vineri, pe 20 februarie, în Chişinău a revenit una dintre cele mai îndrăgite trupe româneşti. Dacă ultima dată i-am văzut doar pe Hienă, Şopârlă şi Vierme, acum băieţii sunt şase la număr, fac o muzică mai diversă şi n-au avut nicio problemă să cineze cu o admiratoare. Noi ne-am permis să le întrerupem niţel masa, ca să stăm puţin de vorbă.

Vreau să ne spuneţi dacă vă amintiţi de ultima dată când aţi fost pe la noi, şi cum vă aşteptaţi să fie concertul de azi.
S-a întâmplat prin 2001 sau 2002, am fost într-un club atunci. Acum, ce să vă spun, speranţele sunt foarte mari. Am vrea ca localul să fie plin şi ca show-ul să iasă foarte tare.

Sunteţi, totuşi, într-o formulă nouă pentru publicul autohton. Cum îl veţi atrage?
Când am adoptat această componenţă, nu ne-am gandit la atragerea publicului. Pot spune chiar că am fost puţin egoişti, am vrut să facem ce ne place nouă. Până la urmă, important a fost să ne înţelegem noi bine şi, dacă lucrurile acestea se împlinesc, să putem transmite un mesaj, aşa cum vrem noi.
Chiar nu ne este frică de cum vom fi primiţi, pentru că ne-am asumat noua stare de lucruri. Avem, totuşi, în spate, o muncă de patru ani împreună şi aceasta demonstrează multe.

Intenţionaţi să vă justificaţi cumva în faţa fanilor?
Nu. Noi vindem muzică, vindem o stare şi nu cred că este absolut necesar să dăm explicaţii pentru ceea ce facem. Dacă îţi place - îţi place, indiferent de formula în care cântăm. Nu suntem genul acela de trupă care să convingă pe cineva că trebuie să placă, cu orice preţ.

Aţi ales că promovaţi piesa „Nisip purtat de vânt” în calitate de single. Este cea mai reprezentativă pentru noul album?
N-am ales piesa aceasta din punctul de vedere al reprezentativităţii ei. În momentul în care am lansat albumul „Sâmbure de Drac”, era toamnă, iar toamna merg piesele mai lente. După o vară agitată de ritmuri şi beat-uri, o baladă prinde foarte bine. Deci, a fost mai degrabă o strategie de marketing. Dar, dincolo de asta, este o piesă frumoasă.

Şi cum vine faza asta cu Drum&Bass-ul?
Drum&Bass este unul dintre stilurile pe care le-am abordat pe acest album, dar şi pe cel precedent. Nu putem spune că este neapărat reprezentativ pentru noi, pentru că noi trecem şi prin alte stiluri: Rock, Slow, BreakBeat. Îmi place că avem şi un single în stil DnB - „Băieţi Derbedei" - piesa cu care vom deschide show-ul de astăzi.

Despre piaţa muzicală românească...
Vezi că atunci când am făcut schimbarea de care discutam anterior, am pornit anume de la faptul că în România, există o adevărată paranoia pe piaţa muzicală - o paranoia vizavi de Rock, DnB şi alte genuri ne-comerciale. Noi am avut ideea de a face ceva ce nu face nimeni, ceva ce nu are tupeul să facă nimeni. Pentru că am beneficiat şi beneficiem în continuare de o anumită popularitate, ne-am gândit că putem să diseminăm un mesaj deosebit, mai ales pentru formaţiile începătoare. Am crezut că este de datoria noastră să abordăm stiluri muzicale, care nu sunt intens comercializate, ca să facem calea trupelor noi mai uşoară. Apropo, de Cluj, este acolo o formaţie care ne place nouă şi sună foarte bine. Cum o cheamă, Martziane? Kumm, da, sunt cool. A! Mushroom Story, asta era.

Iar piaţa o vedem aşa cum n-o vede nimeni altcineva. Am avut multe concerte în capitală şi în alte oraşe mari din ţară, şi am primit reacţii mult peste aşteptări. La un concert din Moineşti, lângă Bacău, în special, unde lumea a făcut nestingherită pogo după ce au cântat tot felul de paparude gen Blondy. E o mândire pentru noi faptul că tocmai cu chitara electrică, cea de care le e teamă tuturor, am reuşit să provocăm aşa ceva. Asta e - suntem ca un vârf de lance, trecem prin momente mai grele şi mai usoare, dar ideea e că pătrundem.

Lumea zice că vă vede rar...
Până acum, am fost orientaţi spre concerte. Da, lumea ne tot întreabă ce facem de nu se aude nimic de noi în ultima vreme. Facem ceea ce trebuie să facă în mod normal o trupă - să lucreze la album şi să meargă la concerte. Noi nu suntem o formaţie de atârnat prin reviste de scandal. Avem nişte fani, anul acesta împlinim 10 ani, ne-am bătut cu trei sferturi din industria muzicală din România ca să trăim. Şi am învins, mulţi fani ne-au luat ca model pentru sârguinţa şi tupeul cu care ne-am bătut. Asta pentru că Animal X nu s-a format în jurul banilor, ci în jurul unei idei - de a face o chestie mişto. Am început cu Dance şi vom termina cine ştie cu ce. Până aici, ne-am îndeplinit visul şi am făcut schimbarea de care ziceam aşa cum ne-am dorit.

Voi cum aţi reacţionat la astfel de critici?
Bine, noi ştim ce facem şi faptul că piesa asta („Nisip purtat de vânt”, n.r.) a avut succes, a dat un sens timpului care a trecut. Oricum, noi mai avem şi alte activităţi - avem şcoala şi ONG-ul „Generaţia Verde”, ai cărui membri suntem, ca să luptăm pentru natură. Am fost la Parlamentul European şi am reprezentat societatea civilă din România, am depus proiecte pe fonduri europene, colaborăm cu parcuri naţionale. Eu fac masterat în dreptul intern şi internaţional al mediului, aşa că ne pregătim pentru o luptă foarte acerbă în direcţia asta. La un moment dat, muzica va trece pe planul secund, va deveni un hobby şi o metodă de exprimare.

Presupun că preferaţi concertele în aer liber.
Evident. În ultimii 3 ani, dacă am avut cinci concerte de club. Ne plac scenele mari, suntem o trupă de aer liber.

Şi Festivalurile?
Nu ne-au interesat absolut niciodată festivalurile, am renunţat la ele când am luat ţeapă la Mamaia, în 2002. Publicul ne-a votat cea mai bună trupă Dance, iar juriul a acordat premiul unei pile. Am înţeles că în România, chiar nu mai conteaza ce zice publicul, deci am preferat să nu ne mai alăturăm unor astfel de evenimente, cel puţin, nu la nivel competiţional. Callatis - poate. Eurovision - niciodată.

B'estfest?
Aaa, cum să nu? Am vrea să cântăm la B'estfest. Şi în Vamă...

În final, testul de fidelitate, în care s-a implicat toată trupa. I-am rugat pe băieţi să-mi spună despre formaţiile de la noi.
Păi, Gândul Mâţei sunt mişto. Şi Millenium, cei cu care cântăm astăzi, sunt OK. Zdob şi Zdub? Nu, lasă-mă. Da cum îi cheamă pe aceia la care ne uitam noi pe youtube? Cum, mă? Alternosfera, frate!